Constanta online: STIRI, INFORMATII, NOUTATI

Istoria orasului Constanta

CONSTANTA – ISTORIA, PE SCURT. Constanta este unul dintre cele cele mai vechi orase atestate de pe teritoriul Romaniei. Prima atestare documentara dateaza din 657 i.Hr. cand pe locul actualei peninsule (si chiar sub apele de azi, in dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greaca numita Tomis. Localitatea a fost cucerita de romani in 71 i.Hr. si redenumita Constantiana dupa sora imparatului Constantin cel Mare. In cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumita atunci Marea Neagra) a fost dominata de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orasului. Ulterior, Constanta a suferit un declin sub conducerea otomana, devenind un simplu sat locuit de pescari greci si de crescatori tatari de cai si oi. Localitatea a redevenit oras dupa construirea caii ferate Cernavoda-Constanta si a portului, in 1865, pentru exportul granelor romanesti. Dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), cand Dobrogea a devenit parte a Regatului Romaniei, Constanta, principal port al statului, a crescut continuu, detinand acest rol pana astazi.

Istoria orasului Constanta

Constanta a fost fondata in urma colonizarii grecesti a bazinului Marii Negre (greaca Pontos Euxeinos) de catre colonisti milezieni in secolele VII-V i.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvantul grecesc τομή (tomí) insemnand taietura, despicatura. Conform legendei, Iason si argonautii sai ar fi poposit aici dupa ce fusesera trimisi in Caucaz sa fure „Lana de Aur”. Urmariti de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi taiat in bucati pe fiul acestuia, Absyrtos, pana atunci tinut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege sa caute si sa adune resturile in vederea ceremoniei funerare, dand astfel argonautilor timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Insa arheologii considera mai plauzibil ca taietura (din linia tarmului) sa fi desemnat mai degraba portul antic, astazi submers, in fata Cazinoului. O alta posibila origine a numelui ar fi Tomiris, regina masagetilor, un trib getic ce traia intre Marea Neagra si Marea Caspica (Herodot).

Milezienii au gasit pe aceste locuri o asezare getica, noul oras ajungand la nivelul unui polis de-abia in secolul IV-III i.Hr.. Portul folosit de greci pentru comertul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciti si celti) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman in anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, si-a gasit exilul intre anii 8–17 e.n. si si-a petrecut in Constantiana ultimii opt ani din viata.

Orasul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea si al IV-lea, framantate de numeroase invazii gotice, scitice si hunice, devenind resedinta provinciei Scitia Mica (latinaScithia Minor, greaca Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). Dupa impartirea Imperiului Roman, Constanta, impreuna cu intreaga Scitie Mica, a revenit Imperiului de Rasarit si a ramas parte a acestui stat pana in secolul al VII-lea, cand a fost pierduta din cauza migratiilor slavilor si proto-bulgarilor.

Constanta in Evul Mediu si Epoca moderna

In timpul Evului Mediu, Constanta a fost una dintre pietele comertului genovez in bazinul Marii Negre. Negustorii si armatorii genovezi erau stabiliti in peninsula. Pana in zilele noastre a ramas din acele timpuri o temelie pe care a fost cladit ulterior asa-numitul „far Genovez”. Dupa disolutia celui de al Doilea Țarat Bulgar urmeaza perioada de independenta a Dobrogei si o scurta stapanire munteneasca, pe vremea lui Mircea cel Batran. La inceputul secolului al XV-lea, Dobrogea, impreuna cu Constanta, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanta localitatii scade, fiindca turcii rupsesera relatiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italica.

In 1855, cand flota anglo-franceza pornita spre Crimeea impotriva Rusiei, poposeste aici pentru a lua apa si merinde (carne de oaie), Constanta, asa cum o descrie doctorul Camille Allard se intindea numai pe peninsula, la sud-est de actuala strada Negru-Voda; la nord-vest de aceasta limita erau stane, mori, pasuni si vii. In oras locuiau pescari greci, lipoveni si turci, negustori si mestesugari greci, romani, turci, armeni, evrei si maltezi, oieri romani si tatari, gradinari romani, bulgari si gagauzi. In 1865 britanicii termina calea ferata Cernavoda-Constanta pentru exportul granelor din Țarile Romane ; Marea-Britanie avea in oras un consulat care, in 1861, ii ajutase pe exploratorul englez Samuel White Baker si pe consoarta acestuia, Florica Maria Sas, sa obtina acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M. Sas) in scopul de a parasi Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorand impreuna izvoarele Nilului). Dominatia otomana ia sfarsit dupa Razboiul Ruso-Turc din 1877-1878, cand, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a statului roman. Dupa 1878, populatia romaneasca a sporit semnificativ odata cu sosirea armatei, administratiei, invatamantului si marinei romane.

In perioada 1873-1883 s-au adaugat populatiei constantene colonisti de origine germana, cunoscuti ca germani dobrogeni. Majoritatea au parasit localitatea in 1940, fiind stramutati cu forta in Germania nazista, sub lozinca Heim ins Reich (acasa in Reich).

Constanta si Regatul Romaniei

Dupa ce Dobrogea a devenit o parte a Romaniei, a inceput o perioada de dezvoltare urbanistica a Constantei, legata de romanizarea subsecventa a regiunii (unde pana atunci, Romanii, „dicieni” dobrogeni, „macineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni, fusesera minoritari fata de tatari, turci, greci si bulgari). Orasul, numit de catre regele Carol I „plamanul Romaniei”, a devenit portul principal al tarii dupa ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavoda (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Roman. S-a deschis o linie maritima spre Istanbul, apoi prelungita spre Alexandria si numita „linia orientala”. Portul a fost modernizat si dezvoltat conform planului de reconstruire intre 1895 si 1909. S-au construit drumuri si cai ferate aditionale care leaga Constanta de capitala si restul tarii. Aceasta a fost o perioada de prosperitate a Serviciului Maritim Roman, ale carui vase au navigat, nu numai pe „linia orientala” ci si pe „linia occidentala” (spre Marsilia si Rotterdam) si pe „linia de arhipelag” (spre Pireu si Salonic).

Orasul a suferit mult in cursul participarii Romaniei la Primul Razboi Mondial (1916–1918). Multe cladiri de valoare istorica mare au fost distruse de catre fortele germane si bulgare. Aceste evenimente au pus capat celei mai rapide perioade de dezvoltare din intreaga istorie a Constantei. Totusi, dupa razboi, orasul si-a pastrat rolul. In perioada interbelica, 70% din traficul maritim romanesc s-a concentrat in portul constantean. Atunci s-a construit santierul naval care a fost pana la cel de al Doilea Razboi Mondial cea mai puternica intreprindere a regiunii.

Romania a intrat in cel de al Doilea Razboi Mondial ca aliata cu Puterile Axei. Astfel, portul constantean a primit importanta din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23 august 1944, Romania a trecut de partea Aliatilor. Totusi, Constanta a fost pradata de Armata Rosie cand fortele sovietice au invadat tara. Uniunea Sovietica a confiscat flota romaneasca aproape in intregime si a supus portul intereselor sovietice.

Constanta dupa al Doilea Razboi Mondial

Sub regimul comunist Constanta si-a mentinut statutul sau de cel mai important port romanesc, acesta dezvoltandu-se si atribuindu-i-se importanta necesara. Intre timp s-a dezvoltat si orasul propriu-zis, in special intre 1960–1975, datorita industrializarii rapide de tip sovietic. S-a marit santierul naval, s-a dezvoltat flota comerciala si s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a remarcat potentialul Constantei ca centru turistic si s-a inceput construirea infrastructurii necesare in orasul propriu-zis si in Mamaia.

In timpul revolutiei anticomuniste romane in Constanta s-au inregistrat 32 morti si 116 raniti. Municipiul a fost, impreuna cu Cluj-Napoca, unul dintre centre secundare ale revolutiei, fiind depasit in numarul victimelor doar de Timisoara, Brasov, Sibiu si Bucuresti.

Constanta ramane cel mai important oras portuar de pe coasta romana a Marii Negre, si al doilea port la Marea Neagra ca marime din Uniunea Europeana, dupa Varna. Importanta functiei turistice a municipiului este de asemenea in crestere.

loading...